Emil Dinga

Emil Dinga

Desen 15

Desen 15 Mitologic actor, Norul alb, de pe cer, Joacă-un rol efemer, În albastrul decor Fără nici un cuvânt, Zeci de chipuri, pe rând, Zămislesc, până când Destrămate-s de vânt. Ca și el, cât trăim, Chiar de-s ploi, sau e vânt, Cu un harnic avânt Idealuri nutrim.

Read More »

Desen 14

Desen 14 A fost, ce uituc! Așa-i? Ziua ta, Și astăzi, abia, Aminte-mi aduc. Nimic nu ai spus, Ai tot așteptat, Un semn să-ți fi dat, Ceva, un răspuns La lungul tău chin, La lunga-ți chemare… …E doar așteptare, Și încă-un suspin.

Read More »

Desen 13

Desen 13 Absent, hieratic, Mai ard, într-o doară, În timp ce coboară Amurgul extatic. Ce-am vrut nu mai știu, Să leg, să dezleg? Să-ncerc să-nțeleg Este-acum prea târziu. Voi fi, deci, ce am fost, Poate-un mic clipocit, Într-o zi, izvodit Într-un râu fără rost.

Read More »

Desen 12

Desen 12 C-un rânjet de hidră Își spintecă chipul, Vărsându-și nisipul, Perfida clepsidră. Și-atâta trăire Și-atâtea gânduri Cad rânduri, rânduri, Fără de știre, Și fără să poată Din nou să fie. Nimic nu învie, Nimic, niciodată.

Read More »

Desen 11

Desen 11 Și fără vreun rost, Tu mă cercetezi, Sperând să-l revezi Pe cel ce am fost. Adânc mă privești, Mirată nespus, Unde m-am dus De nu mă găsești? Și-un gând amarnic Ființa-ți curmă, Până la urmă Totu-i zadarnic?

Read More »

All original content on these pages is fingerprinted and certified by Digiprove