Amfibrah 2 (Nostalgie)

Download PDF

Amfibrah 2 (Nostalgie)

Prin ceața-amintirii, mă strig pe șoptite,

Cătând, prin pădurea de timp înghețată,

Cărările-mi vechi, ce-s de mult troienite,

Și nu-mi spun pe unde-am călcat altădată.

Iar lumile-n care am fost, rând pe rând,

Nici semne, nici gânduri de-atunci nu păstrează.

Se uită la mine ciudat, ca și când

Aș fi o nălucă ce om se visează…

…Mă-ntorc din pădurea de timp, știu acum

Că-ntregul trecut e un vis fără rost,

În care nu am nici un loc, nici un drum,

Și nimeni nu știe de-am fost sau n-am fost.