Amfibrah 3 (Eminescu trăind)

Download PDF

Amfibrah 3 (Eminescu trăind)

Se-aud pașii singuri, venind de departe,

Cu tălpile pline de praful de stele,

Albastrele-i unde pârâu-și desparte

Să lase drumețul de praf să se spele.

În plete-are cuiburi de păsări celeste,

Pe frunte pasc turme de gânduri păgâne,

Și-n ochii săi negri se țese-o poveste,

Povestea preasfântă a limbii române.

Drumețul e tânăr, dar foarte bătrân,

Adună din veacuri tristeți și cuvinte,

Făcându-și, smerenic, din țară stăpân,

Și dascăl din codrii întregi de morminte.