Amfibrah 5 (Trecere)

Download PDF

Amfibrah 5 (Trecere)

Copacii ce-odată erau mici arbuști

Acum falnici ‘nalță coroana în cer,

Și-aminte-și aduc cum eram, doar un puști

Cătând la o lume străină, stingher.

Nici oameni, nici locuri nu sunt cum au fost,

Căci toate, ca mine, s-au fost petrecut,

Iar timpu-a pus toate-n firescul lor rost,

Și doar amintirea-i al lor martor mut.

Și plec încă-o dată, copacii-mi zâmbesc

Și-mi ține-vor chipul în mințile lor,

Și poate că-acum despre mine vorbesc

Spunând altor puști cât de mult le e dor.