Ciorchini de aer

Download PDF

CIORCHINI DE AER

  • respirăm zilnic, fără să știm, toate strigătele de luptă, toate declarațiile de dragoste, toate cântecele de jale, toate exclamațiile de Evrika ale celor care s-au perindat înaintea noastră pe Pământ, toate blestemele celor nedreptățiți, toate rugăciunile celor deznădăjduiți, toate țipetele nou-născuților, toate oftaturile muribunzilor, toate tânguirile celor despărțiți, toate bucuriile celor regăsiți, deoarece toate acestea sunt păstrate în moleculele de aer în care suntem existențial scufundați.
  • norul m-a văzut adormind și m-a învelit în umbra lui, ca un copac de aer. De câte ori îmi schimbam poziția, mânat de iureșul nestăvilit al viselor, norul își schimba forma pentru a mă umbri în continuare. Când m-am trezit și l-am văzut tot aplecat asupra mea am înțeles care este cauza metamorfozei norilor: fiecare trebuie să umbrească pe cineva adormit.
  • eu cred că vântul a inventat un cântec care nu se aude, un cântec care, în loc să facă aerul să vibreze, îl face să danseze. Cântecul care dansează – iată invenția vântului. Dar cum poate cântecul, el însuși, să danseze, când ar trebui ca alți dansatori să danseze după cântec? De bună seamă, este un cântec care se aude pe sine, un cântec care se cântă pe sine, un cântec care se dansează pe sine. Aș spune că acesta este vântul.
  • în copacul din fața ferestrei mele este un cuib de pasăre. Într-o zi, am văzut pasărea în cuib, uitându-se cu interes la mine. Cred că pasărea se gândea că în fața ferestrei ei este un cuib de om.