Ciorchini de quintesență

Download PDF

CIORCHINI DE QUINTESENȚĂ

 

  • în teoria cunoașterii există multe regresiuni logice ad infinitum, dar cea mai teribilă, mai descurajantă și mai demoralizantă se referă la definiție. Ca să definești ceva, trebuie să definești definiția. Ca să definești definiția, trebuie să definești definirea definiției…Mi se pare că aceasta este adevărata pedeapsă pentru aventura care a început cu prima mușcătură din mărul cunoașterii, și nu golgota mântuirii personale.
  • experimentez zilnic concretul fără să am nevoie să-l cunosc; dacă însă, într-o zi, aș vrea să-l cunosc, va trebui să mă abțin să-l experimentez, pentru că-l voi putea cunoaște doar prin ceea ce nu este, adică prin clasa sa de apartenență. Ciudată alcătuire a lucrurilor, să trăiești doar ceea ce nu cunoști și să cunoști doar ceea ce nu trăiești.
  • orbecăirea evidentă a naturii (dovedită de consumul inimaginabil de resurse pentru imensul număr de drumuri evolutive înfundate) nu-mi sugerează nici existența unui plan, nici a unei finalități, ci a unei modalități intrinseci: asigurarea egalității de șanse a oricărei posibilități de evoluție. Poate că, într-adevăr, maximum de creativitate este dat de dozarea fină a raportului dintre gradele de libertate și gradele de constrângere. Este o lecție la care merită să medităm.
  • conștiința de sine pare a fi un sistem de oglinzi paralele: sunt conștient de sine este oglindit în sunt conștient că sunt conștient de sine, care este oglindit în sunt conștient că sunt conștient că sunt conștient de sine și așa la nesfârșit. Probabil, acesta este drumul îndumnezeirii noastre: să atingem cât mai multe niveluri de conștientizare a conștientizării.
  • speriat că, prin modul său de viață, produce schimbări în mediu, omul se grăbește să-și contracareze propriile efecte. Dar mă întreb: omul nu este o specie, ca oricare alta, de pe planetă? Dacă este așa, el nu produce efecte în mediu (inclusiv de tipul dispariției unor specii, sau de tipul periclitării acestora)? Așadar, de ce omului i-ar fi interzise efectele asupra mediului său? Nu cumva tocmai această contracarare a efectelor sale naturale asupra naturii este ne-naturală? Dar, pe de altă parte, dacă reflecția asupra efectelor sale naturale asupra naturii este, la rândul ei, naturală, atunci, nu este la fel de natural să acționeze împotriva propriilor efecte naturale? Filosofii au aici destul material de meditație…