Pauliană 1

Download PDF

Pauliană 1

Să știi că

te-am auzit când ai intrat,

te-am văzut când

ți-ai dat jos aripile,

să nu te-ncurce atunci când

m-ai îmbrățișat.

Apoi, dimineață

nu ai mai vrut să ți le pui

la loc, de teamă

să nu te înalți prea sus, și

să mă pierzi din ochi.

De-atunci, cioturile de la umeri

s-au vindecat, și

aripile

nu mai pot fi prinse.

Mă gândesc să

le șterg de praf,

și să le pun între noi, când

plângem, fără să știm de ce,

poate, măcar, visăm

că zburăm, amândoi.